În Țigani

Aveam in jur de opt ani.
Pe Labirint, strada unde am locuit cu parintii pina in 1972, iar bunicii au rezistat pina in 87 cind veni buldozerul peste ei, majoritatea curtilor erau lungi si inguste.
Si eventual locuite de mai multe familii… Asa ca locuri mai largi de joaca in care sa ne adunam mai multi si sa nu deranjam, nu prea gaseam.

Singura curte larga si primitoare era cea in care stateau doi tiganusi, colegi de clasa cu mine. O curte larga, unde copacii batrini faceau o umbra deasa.

Dar acolo nu curtea cu foisor rotund si larg ne tenta atit de mult, ci casa…
Era o fosta casa boiereasca, cu trepte largi la intrare, etaj, un pod inalt si pivnite adinci, construita probabil inainte de perioada interbelica si apoi nationalizata de comunisti. Care negasind probabil la vremea respectiva frun demnitar dornic sa stea in ea, o dadusera in grija spatiului locativ al primariei, care probabil o oferise ca recompensa unor tigani tineri care avusesera bunavointa sa-si gaseasca un loc de munca stabil si care aveau familie numeroasa.
Cred ca erau singurele 3-4 familii de tigani din portiunea aia de strada, fieful lor era ceva mai incolo, dupa strada Turturele, de unde incepea Vitanul…

Vitan prin care, spre deosebire de cel de azi, nu-mi era frica sa trec si sa-l traversez aproape zilnic (chiar si noaptea, atunci cind eram mai mare), venind dinspre fosta linie a tramvaiului 19, Crucea de Piatra sau Cinematograful Vitan, locuri azi sterse de pe harta.  Mde, alte vremuri, alti tigani…
Oke, sa revin la curte, casa si ocupantii ei.
Dar cu ocazia asta imi dau seama c-au disparut inca 2-3 indeletniciri din nomenclatorul de meserii… Pentru ca daca tiganii in putere deja aveau sau invatau o meserie „la stat”, cei in virsta sau femeile aveau alte ocupatii.

Va mai amintiti de „Sticle goale cumpaaar!!!” si de carucioarele hodorogite trase pe strada de tigani batrini si slabi?
Sau de tigancile grase cu boccele in care zanganeau oale si cratiti, care strigau la fiecare poarta „Haine vechi cumpaaar!!!”…
Sau de chivutele tinerele si minjite de var care se ofereau sa-ti spoiasca casa…
E, astea erau ocupatiile celor care locuiau in curtea aia.
O curte cu tot felul de troace si vechituri, de copai si butoaie in care se spalau sticle si haine. Si de puradei in pielea goala care se invirteau printre ele.

Iar noi, cei 5-6 copii de „români” care ne jucam fara prejudecati cu cei ai tiganilor, eram fascinati de harababura aia, de casa lasata vraiste, de podul si beciul pline de o amestecatura de lucruri stricate adunate si aruncate intr-o increngatura parca imposibil de patruns sau desfacut…
O zi de joaca „in tigani” insemna zgirieturi, haine murdare si agatate, rugina, pinze de paianjen in par si praf cit cuprinde…

Dar pe linga „expeditiile” in beci sau pod, nici o alta „distractie” posibila nu egala ziua de imbaiere a tigancuselor! Nimic nu egala chiraiala si strimbaturile
pustoaicelor ce stateau despuiate in albia de lemn  si suportau de nevoie sapuneala zdravana pe cap c-un codru de sapun de casa, clabucii intrati in ochi, despletirea si apoi impletirea zmucita a coditelor, legate apoi la capat cu fisii de cirpe rosii…
Pentru baieti era mai simplu si parca de frica risului nostru suportau altfel „chinul”… Doar erau pui de barbati si poa asa se nastea in mintea lor, involuntar, notiunea de demnitate…

O singura vara m-am jucat „in tigani”.
Apoi ne-am mutat din cartier si am pierdut legatura cu tiganusii si curtea lor.

Curtea care, realizez abia acum cind imi amintesc, a fost pentru mine primul loc unde am avut parte, fara sa-mi dau seama, de avantajele libertatii, fericirii si bucuriei simple, de neingradirea in actiune dar si in gindire…
Atita cita era ea, gindirea, atit la mine cit si la ei…

Anunțuri

31 răspunsuri to “În Țigani”

  1. 🙂 Aghiuta, 🙂
    ne-au cam napadit amintirile, Aghiuta…
    dar tu le asterni frumos, de parca imi vine sa te’ntreb ce’ai patit;
    desi cred ca fiecare avem o ulita, un deal sau o poenita, o gradina sau macar un pom, ori un teren printre blocuri, asemenea Casei si acelei Curti, nu cred ca toti ‘realizam’ sau ne dam seama nici macar acum, de frumusetea si gustul acelei NEEINGRAADIRI de care pomenesti tu…

    sa inteleg ca de atunci te-ai pricopsit cu cu dragul pt ‘expeditii’ prin intunecuimi si statul linga ceaunul care fierbe deasupra focului? si amu, nu mai pomenesc de altele, ca or mai curge ele, amintirile; bun gust o avut gemul din borcanul asta; vine toamna, ssi aabia incepi saa le pui din toate cite-un pic ; ceva tot nu poti punne la pastrare, in borcan.: MINTEA-TI mereu neingradita; no, ca iara zici ca fac texte la tine pe blog…
    sara buna si hai, pa!
    🙂

  2. bre Ană, ma lovisi un-ma doare… toata copilaria mi-a fost amarita de faptul ca n-am avut bunici „la tara”… si doar intr-o vacanta pin clasa a 6-a am fost cu un amic la bunicii lui undeva pin Prahova si tare-mi placu! da nu ma vait prea tare, scot acu pirleala, ca d-aia ma facui taran! numa ca trebe sa ma chinui oleaca sa dau in mintea copiilor, altfel n-are farmec…

  3. In intunecimea asta a ta, abia pot sa scriu, da’ o fac cu mare placere.
    Ca sa fiu in tema ta, ca destul de la o vreme una spunem, alta raspundem, asa, ca natiune, vreau sa-ti spun ceva.
    Ai povestit atat de duios de initierea ta , ca mi-ai adus aminte de perioada mea de scoala.
    Am avut un coleg tigan-rudar. Era foarte inteligent. Nimanui nu-i trecea vreodata prin minte sa se gandeasca la culoarea pielii.
    Odata, pe o ploaie puternica, eram cu bunicul in zavoi, el era padurar. Pentru ca se temea ca eu sa nu ma sperii de traznete, m-a dus intr-un bordei. Cartierul lor, al rudarilor, era chiar pe malul raului. N-am sa uit niciodata cum era conceputa locuinta lor. Era cald. Ne-au copt cartofi in spuza..
    Aghi’ tu chiar scoti copiii din noi..
    O seara frumoasa!

  4. apai Ginule… macar atit sa reusesc! sau macar sa incerc… ca ne pierduram inocenta si toleranta copilariei si-i nasol rau! si promit ca in curind o sa-ti scot din borcanul cu amintiri un alt gust aflat de mine „in țigani”.
    numa ca-i mai porcesc oleaca, nu vegetarian ca al cartofilor tai… care tare-mi plac si abia astept sa vina iarna si sa-i pun la copt in jarul din soba…

  5. 😆 aghi,
    eu nu ma jucam cu tiganusii dar ma jucam cu Tudoracii erau 4 frati; toata ziua eram la ei 6 persoane in doua camere, ce buna era mancare la mama Tudoraca ma buna ca acasa 😉

  6. neata Cristinuttzule! bre, voi presimtiti ceva de pomeniti numa de mincare? ori sunteti in cura de slabire si numa la asta va e gindul? maine nu, ca-s la munca, da poim promit sa incep o lucrare care sa va sature! sau macar sa va faca sa salivati… hihihi

  7. daaaaaaaaaa la cura de slabire 😆

  8. Aghiuta, cind apari cu bunatatile promise ?
    tot mai tare ma bintuie gindul de a parasi blogosfera si ma simt cam slabita, inca…
    oricum, nu iti creez probleme, ca mi s-au cam tocit cornitele de capricorn, doar atit ca eu in High-Life nici nu pot accede ( trebuie, oare, aviz special?- cred ca da!) si nici nu cred ca m-as putea adapta….

    (oare nu pe blogul meu, totusi…..)

    zau, Aghiuta, mai amini mult timp delicatesele alea ?

    stiu, stiu:: ma asteapta o cearta zdravana, STIU!
    da’ pina atunci, merg sa ‘ma destind’
    hai, pa! 🙂

  9. Unde umbli, bre? Nici cu lumarea nu te gaseste omu’ ..

  10. anamariadeleanu Says:

    hey, tu, Smolitule!
    pe mine ma coplesesc grijile si problemele de tot felul, s’as avea nevoie sa ma ajuti; tu inca tot mai stai sa gatesti ? daca nu ai timp pt sarmale , e buna si o zacusca – fuse o toamna bogata si faina!

    [ cu-atat m’am ales si io: cu perfectul simplu] 😛

  11. anamariadeleanu Says:

    Aghiuta,
    obosit, hodinit (nu prea cred!) indura-te s’arunca inspre mine un pumn de miez de nuca s’o gutuie; sa mai prind si io putere….
    si tot tu ma certi apoi ca fac trebile aiurea !!!
    sper ca mai rezisti si razbesti cu toate cele….; eu incerc, c’asa-i ordinu’ ce l’am primit 😦
    hai, pa!

  12. anamariadeleanu Says:

    Aghiutaaaa!
    scrriu iute, pina pot: am treburi multe si deloc usoare, asa ca e mai bine ca net-ul face figuri…
    oricum, de-acolo, de unde esti, tot nu crezi ca ma auzi 😦
    dar eu sper ca esti mai bine, adica, ai mai scapat de griji si… ca esti bine
    da si tu un semn, ca eu apar pe aici, de mi-e si jena!…
    hai, pa! cu peerfectul simplu cu tot 😛
    Duminica faina ! 🙂
    eu? 🙂 ca aia sau ala liber sa faca ce vrea 😀

  13. multumesc, Aghiutza! imi prind foarte bine bunatatile de la tine!

    poate mai rezist oleaca!

    am sa iau pauza la bloguit, asa ati spus voi ca e mai bine…

    hai, pa si multam!

  14. aghiuta unde disparuti bre?

  15. Atata zapada , atata alb..
    mai scoti si matale cate un cornisor, bre, aghi’?

  16. Chiar si tu , bre aghi, astepti sarbatorile!
    Sa-ti fie frumoase!

  17. io am batut la usa, s-a deschis scartaind. La tigănci.
    șșșșșșșș – Sărbătorile să iți facă ochii să lucească.

  18. Sarbatori fericite sa fii sanatos si voios si sa te bucuri de viata lunga si plina de tot ce iti doresti! Imbratisari 🙂

  19. LA MUJLTI ANI, Aghiuta! 🙂
    am 1 minut acces la net /calc si nu-i prima data cind îi neglijez pe altii pt tine… 😦

    nu am timp sa imi povestesti ce-ai gasit mai departe de cazanul tau… eu/io iti spun multam fain si ai grija de tine si nu numai :P!
    pin’ la anul cind mi se ascut cornitele [ …deloc poetic…]

    amu, treb sa plec, no….si mai depaaaarteee paaaa!

  20. sper sa te regasesc cu bine in in noul an 🙂

  21. Esti bine, bre , Aghi, in noul an?

  22. […] Ziua cea mai frumoasă: În Tigani […]

  23. Îmi plac oamenii care „copilăresc” la nesfîrşit, care nu încearcă să despartă copilul de adult. Bine te-am găsit, văzut, plăcut, citit!

  24. sper sa nu-ti dau vreun atac… 🙂
    N-am citit, scuze, dar vreau sa vin (tardiv) cu uraturile, acum cand nimeni nu le mai asteapta…
    Deci, toate bunele si un an in care macar din cand in cand sa te bucuri cu adevarat ca existi!
    (eu am intrat in anul dorintelor simple!)

    pupaturi foarte speciale

  25. pe strada Labirint nu mai sunt deloc puradei. sunt doar oameni bătrâni. chiar şi copiii au figuri triste şi nu se joacă nicio clipă – nici n-au unde, nici n-au chef.
    eu îmi amintesc minunatele seturi de ceşti de ceai pe care le vindeau ţigăncile – şi lenjeriile de pat pe care le ofereau… erau mult superioare celor de lux de azi. (cel puţin pe la mine prin zonă)
    copilăria este continuată doar de către cei care ştiu să-i crească pe cei din jur… şi pe ei înşişi. 🙂

  26. Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.

  27. ei, acum o noutate de ultimă oră… pe strada Labirint este drum cu unic sens, fiindcă s-a dat drumul la circulaţie pe strada paralelă, care era blocată de o clădire.
    iar ţigănuşii de acum se strâng seara după ora 24 la scara unui bloc (era să scriu blog) şi nu-i lasă să doarmă pe cei de la parter şi pe cei mai sensibili, cu distracţiile lor. cred că le place mai mult să plece de acasă, decât să aducă acasă la ei pe cei curioşi cum o fi între ei…

  28. Zboară anii!
    Unde ești, Aghi??

  29. Wow, Aghiuta, esti mai ceva decat mine! Iti scriu, iata, o alta urare de an nou la acelasi post la care am scris si anul trecut…

    Imi pare rau ca nu mai scrii, ca nu mi-am mancat vreodata sarmalele alea nemaipomenite, si ca… multe altele de care nici nu indraznesc sa vorbesc. De curand am dat de un carnet in care i-am pus eu pe unii sa-mi scrie de revelionul 1997/98. A fost multa lume atunci (altfel si ireal impartita acum), multe lumanari rosii, si fum sa-l tai cu cutitul. Ai scris si tu cateva vorbe dezlanate… dovada c-ai fost.

    Da-mi semn daca revii. Voi veni special sa te citesc.

    Toate bune si La Multi Ani!

  30. Apai bre Ginule, pentru unii zboara, pt. mine mai repede parca se tirasc. P-aci si io, ca omu’…

  31. anamariadeleanu Says:

    vaaaaaaaaaaaaaaaaiiiii!
    te-ai albit, Smolitule [ingrat] ?!?!?!?!?!!?
    la ingratitudine nu ma’ntreci/, orcum….
    mai ales azi! 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: