…si cu oaresce pareri de rau. Pen ca pica magareata pe Anamaria… nu pe ea de fapt, ci pe postarea ei: „bla, bla, bla… vreau sa ma schimb!”
„ Bla,bla, bla – vreau să mă schimb!
Vreau să mă schimb! Veau schimbare ! Am schimbat garderoba, an retuşsat look-ul, am schimbat dosarele si cărţile între ele : degeaba!
Vreau să schimb lumeeaaa!
Şi încep prin a încerca să-mi schimb scrisul (?!?)
Mi se reproşează că sunt prea ‚serioasa’, că nu am umor, iar eu recunosc aceasta de fiecare dată. Cu toate acestea ador teatrul lui T Mazilu.
Oricum aş încerca să scriu, tot sincer şi cu sincerotate o voi face. Despre sinceritate, Mazilu, spumne că este un act de creaţie.
Aşadar să purced(em) spre a creea.
Să creez, adică să scriu; dar despre ce? Despre lume, dacă tot vreau să o schimb, iar lumea are trăiri, sentimente şi are şi valori . Cum nu am pretenţia de a fi axiolog, mă hazardez spre sentimente, dintre care trei mi separ mie esenţiale, dar nu şi singurele: Speranţa, Ura şi Dragostea.
Desprecel din urmă, las pe alţii, mai avizati să scrie.
În ceea ce priveşte primele două, mă voi limita la cîteva consideraţii personale, bazate pe ceea ce cunosc, în bună parte sau cît-decît; nu voi căuta definiţii de dicţionar sau exprimări originale/proprii în ‚domeniu’.
Se tot spune că într-o lume aflată în derivă, bulversată de criză şi crize, a renăscut speranţa, tocmai în locul unde ‚totul este posibil’ , prin alegerea lui Barack Obama, ca primul presedinte de culoare al unei ţări care şi-a început , iar apoi si-a consolidat existenţa prin negoţul de sclavi şi nici după abolirea acestei practici, urmaşii lui Kinta Kinte nu au dus-o prea bine. Dar, în ţara tuturor posibilităţilor şi a tuturor libertăţilor (oare ?!?) iată că in negru a devenit Primul om în stat şi se spune că ar fi şi al întregii planete… aici îmi rezerv unele îndoieli). O ceremonie comparata răutăcios,aş scie, cu încoronările ţariste, un discurs la o primă audţie şi la o primă lectură fară reproş, nici nu s-au încheiat pană la ultima fază prevăzută, că deja au şi început cîrcotelile, greşelile căuate dinainte, şi scepticismul mai mult sau mai puţin voalat. Dar mă întreb: oare ceea ce a fost considerat a fi fost gafe ( una mi s-a parut şi mie greu de explicat) nu tebuiau, oare să ‚contrabalnseze’ într-un mod mai ‚original’ aspectele controversate din viaţa noului preşedinte ?
Eu, personal, sunt curioasă, după un an, eventual, cum îi voi spune acestui pesonaj, căci opt ani de zile, hai, şapte, mă obişnuisem cu ‚Tufă de Veneţia’.
Mda, dar Seneca, în a sa Medeea spunea că cine nu are ce spera, nu are de ce despera. Ori Medeea întruchipează, cred eu, cel mai bine cele trei aspecte/ faze/etape ale celuilalt sentiment – ura : dolor, furor, nefas.
Ca personaj al tragediilor antice (oare doar acolo?), Medeea desăvîrseşte ciclul distrugerii.
Despre distructivitate si autodistructivitate, alături de ură, ca forme ale umei anume pulsiuni de moarte, citisem ceva pe la Freud şi auzisem de curînd ceva asemănător într-o relatare despre o dezbatere ţinută/ organizată la cel mai înalt nivel în Românica noastră; nu ma voi adanci în psihanalză, domeniu pe care nu îl stăpînesc, nici măcar nu îl cunosc destul de bine.
Dar cred şi ştiu că ura are ceva patologic, e o boala, e urîtă ea cuprinde la un loc, mai multe molimi, unele, fără leac, deocamdată—dispreţul faţă de celălalt şi chiar duspreţul faţă de sine, laşitatea, învidia, misoginismul, malitiozitatea, cinismul, trădarea, xenofobia, rasismul, terorismul. Sper să nu fiu întrebată care e cea mai odioasă forma, pentru că voi întreba retoric: acest adjectv are grad de comparatie ?
Şi cum tot am probleme cu tastatura, la cuvîntul impulsuri, în loc de pulsiuni, era să apară scrris impostura.
Ei, aici trebuie ceva mai mult de ‘analizat’ , însă nu acum; boala e veche, dar în ultimul timp a suferit modificări genetice, s-a cosmetizat, atît cît şi cum a putut, a căpătat o formă perfidă şi –aparent- e greu de recunoscut la prima vedere/la primul consult; e omniprezentă şi bine plasată peste tot. E rudă bună cu snobismul şi –mai ales – cu kitschul, altă obsesie neagră de-a mea.
Celor care nimeresc pe acest blog şi au răbdarea de a citi această postare, le recomand , ba chiar îi rog să citească cartea lui Marius Ghilezan, impostURA.
Pe blogul său, al scriitorului, pot fi citite aceste cuvinte:
BINELE TREBUIE PROMOVAT, RĂUL SE PROPAGĂ SINGUR
Ei, iată-mă ajunsă acolo unde nu voiamla acele cuvinte greu de ‚categorisit’pentru mine;: Binele şi Răul.
Despre acestea, poate altadată, de va mai fi sa fie.
O întrebare nu îmi lasă cerebelul în pace; oare dacă Obama ar fi fost republican, i s-ar mai fi contabilizat de către presa de dreapta greşelile mai vechi şi mai noi ? Oare aş mai fi zărit acea sintagma care se dorea, cred, explicativă:’ sinistră, in italiană, adică de stînga’ ?
Celor care nu au citit cărţile scrise de L Helmann,sau nu au reuşut să vadă la Cinematecă Paravanul regizat de Woody Allen , le reamintesc filmul lui G Clooney Good Night and Good Luck.”
––––––––––––––––
Asta fuse „schimbarea” ei… schimbare bre? hihihi …ai vointa! hihihi Schimba bre! Nu-i rea treaba, da chiar lumea? TOATA lumea? Lumea asta a noastra? Asta de zi cu zi? Oke, baga mare! Ii bine ca macar incepusi cu tine. Si-i buna si sinceritatea virtuala, oricum n-ai ce pierde!
Cu toate ca daca recunosti ca n-ai umor… ii mai greu oleaca.
Cind esti serioasa nu prea te ia nime in serios… ii satula lumea de analisti, specialisti, pareristi, onanisti.
Da-i posibil sa ai si oleaca de succes cu genul asta de postari! Is multi de navigheaza pin virtual si se excita citind ce gindesc altii, asta pentru o mai buna masturbare intelectuala… Ei neavind destula vlaga-n creieras sa-si produca singuri erectia gindului.
Bre!!! Ca sa schimbi omul trebe sa-i dai la gioalele sinapselor, sa-l cotonogesti la neuron, sa-l arzi la ficateii cerebelului, sa-i pirpalesti fluxul nervos! Altfel… canci! Intra p-un ochi si iese p-allalt! Nu ramine nica-nuntru! Si pina nu-l sochezi spurcind prin adevaruri neaose asa zisa morala si gindire de 2 lei de-i bintuie printre urechi… io zic ca-i vinare de vint. Da-i treaba ta, succes!
Oke, mai departe. Purcedem a scrie despre lumeee… cu trairile, sentimentele si valorile ei. Da pin la urma doar despre sentimente, nefiind axioloaga!!! Si neavind nici pretentia de a fi.
Oke. Aci ma bagasi in ceata si dadui fuga la DEX! hihihi
Care distept cum ii, zice:
„ AXIOLOGÍE s.f. Disciplină filozofică care se ocupă cu studiul sistematic al originii, esenţei, clasificării, ierarhizării şi funcţiei sociale a valorilor ; teorie generală a valorilor(morale).”
Oke, m-am lamurit… asa ca daca tu nu esti si nici pretentii n-ai, apai io-s axiolog bre! Da axiolog rau! Si habar n-aveam c-asa-i zice bre! Ca doar asta fac mereu cind ma lovesc de valorile sociale in functie azi. Ii trimit sistematic in origini si le dau din esenta-mi cit cuprinde! In ordine ierarhica, da fara o prea mare clasificare! La gramada!
Sa revenim totusi la subiect… lume-n deriva, zapaceala de criza!
Si taman in tara tuturor retardatilor posibili, a fatat speranta un pui viu! Si negru! Sau politically correct, de culoare. Neeeaahh… afro-american bre! hihihi Asa-i corect!
Ce m-a bucurat, e ca incepi subiectul cu: se spune… pe la mijloc mai apare si: oare?, pentru ca pin la urma sa ai si neste indoieli!
Asta imi mai schimba oleaca parerea despre tine, da nu mult! hihihi
Si pen ca vazui serialul, apoi oleaca mai tirziu citi si Radacini, (ce-i drept sclava Isaura imi scapa hihihi), imi sunt dragi negrii (io asa le zic, precum spun si tiganilor, tigani si nu rromi) si m-au revoltat intotdeauna injosirile indurate de ei.
Dar despre Obama ca sef de stat… imi permit sa am unele indoieli si sa nu fiu atit de naiv incit sa cred ca nu e tot un maimutoi minuit de sforariile unora.
Candidatul ideal cu larga sustinere din partea maselor conlocuitoare, indobitocite de speranta visului american… Spre linistirea acestora si acceptarea de ele cu cugetul impacat a viitoarelor decizii date si luate cu acordul presedintelui ales… Asta-i Ion Iliescu bre! Da oleaca mai negru decit originalul!
Si oarecum efeminat, daca nu chiar emasculat imi pare Obama, raportat la comparatia ta tarista si la amicul Putin. Apai pe fata lui Putin si cind nu se vede nimic, se vede ca daca vrea, poate!
Si-i putirinta data de faptul ca-l doare-n cur de ce zice boborul!
Acu… sa dea al de sus(desi-s necredincios) sa ma insel! Da mai vedem peste frun an, vorba ta, cum ii zicem. Sa speram ca daca ala fu Tufa de Venetia, asta sa nu fie Fufa de Washington…
Oke, ma opresc aici deocamdata si fug sa-l citesc repede pe Seneca. Eventual si pe Marius Ghilezan!
Ca io in afara de vestitul domn Semaca (nu trage! sunt io! Lascarica!) si de Medeea Marinescu… Da cind termin de citit revin! hihihi Asta dupa ce vad Paravanul si Good night and good luck!
Ceea ce va doresc si voua! Hai pa!
Naked Aghiuță's Blog 